Ţigară
Privesc în noapte a mea ultimă ţigară …
Şi văd în ea parcă opusul unei lumânări de ceară
Cu fumul rânced ce se pierde aiurea în seară
Precum un ajutor strigat aiurea al unui suflet ce se vrea afară
O vreme i-am spus pas dar de la capăt am luat-o iară
Nu-mi oferă nimic ba chiar din contra încet mă omoară
Dar e ceva legat de ea atât de frumos că mă înfioară
Acel foc acel fum acel scrum
Să vă pot descrie aş vrea dar nu ştiu cum
Probabil îmi e frică să nu descriu un alt lucru comun
De ce fumez de ce acum scriu ce în gând spun
Poate ea e prietenul ultim când alţii mă văd nebun
Sau poate îmi place să mă mint că sunt boem şi bun
Cînd puterea demult nu mai măsoară intelect s-au ani
Ci doar credite bancare sau diferte forme de bani
Te mai întrebi tu simplu muritor de ce oare
Eşti al nimănui lăsat mereu cu ochii în soare
Iar pentru aproape nimic te înfundă-n închisoare
De ce să mai ţii seama de-a lor legi şi de onoare
Cînd ei sunt de orice în stare şi legea-i oarbă numai pentru ei
Legea sunt ei şi doar ei pot avea purtări de preaînalţi derbedei
Respectul sau cinstea ... adevărul sunt acte de neestimată slăbiciune
Iar tu... tu nu ai voie să nu fii om desi el e un animal cu tine
Şi-ar vrea să progresezi nimic de spus dar totul să înceapă de la sine
Tot lui să îi mulţumeşti dacă prin absurd ai reuşi s-o duci ceva mai bine
Locatie |
Bacau RO |
tip membru |
Mass-media |
instrument |
nici un instrument |
gen muzical |
Rock |
ofera |
Participare la eveniment |