Ţigară

Privesc în noapte a mea ultimă ţigară …

Şi văd în ea parcă opusul unei lumânări de ceară

Cu fumul rânced ce se pierde aiurea în seară

Precum un ajutor strigat aiurea al unui suflet ce se vrea afară

O vreme i-am spus pas dar de la capăt am luat-o iară

Nu-mi oferă nimic ba chiar din contra încet mă omoară

Dar e ceva legat de ea atât de frumos că mă înfioară

Acel foc acel fum acel scrum

Să vă pot descrie aş vrea dar nu ştiu cum

Probabil îmi e frică să nu descriu un alt lucru comun

De ce fumez de ce acum scriu ce în gând spun

Poate ea e prietenul ultim când alţii mă văd nebun

Sau poate îmi place să mă mint că sunt boem şi bun