Ca si in cazul altor forme de arta a cuvantului,stratul cel mai vechi ,mai profund al poeziei romanesti il aflam in foclor,in literatura populara, care precede cu cateva secole sau chiar mai mult formele scrise de poezie.

Este vorba,mai intai,de =poezia rituala=,care insotea vechi practici si obiceiuri in legatura cu calendarul natural ,sezonier,al muncilor,sau al sarbatorilor crestine(colindele de Craciun si Anul Nou,plugusorul,poezie de ionvocatie a ploii si de protejare a culturilor agricole,cantecele de seceris si strangerea recoltelor).

Era prezenta in momentele importante ale vietii omului:nasterea,casatoria cu oratiile de nunta si cantecele de despartire ale miresei si mirelui,moartea cu cantecul zorilor,cantecul de petrecut,cantecul bradului etc.

Tot atat de vechi sunt,daca tinem seama de temele pe care le trateaza,

cantecele epice(baladele),

-naratiuni in versuri cantata ,destinate ascultarii,povestind despre casatoria oprita dintre frate si sora(Soarele si luna,Iovan Iorgovan),despre `jertfa zidirii`(Mesterul Manole),

-despre salvarea prin metafora a tanarului nelumit amenintat cu moartea de tovarasii sai(Miorita),

-despre lupta cu monstri sau,poate,cu destinul(Cantecul sarpelui),

-despre confruntarile pentru puterea putere in epoca feudala(Corbea,Toma Alimos)etc.

Veche de cand lumea ,dar innoinde-se mereu in pas cu mersul vremurilor este lirica populara,cu specia cea mai reprezentativa si proprie romanilor,

-doina,

-apoi cantecul propriu-zis,

-cantecul de lume,

-cantecul modern,

-strigatura,

-cantecul de leagan s.a.
In imediata apropiere, n timp, a poeziei populare, foclorice, comunicand cu aceasta, preluandu-i uneori modelele se afla poezia religioasa.

Mitropolitul Dosoftei oferea, cu Psaltirea n versuri (1673), un model n acest sens. Stihurile la stema rii, poema filosofic Viata lumii de Miron Costin, cronicile rimate din a doua jumtate a secolului al XVIII-lea impugn meteugul facerii versurilor n literature romn i marcheaz zorii poeziei romneti. nceputurilor aprine i marele poem epic iganiada sau Tabra iganilor, poemation eroic- comico-satiric, alctuit n doaosprezece cntece de Leonache Dianeu, adic Ioan Budai-Deleanu, Incheiat la 1800, dar publicat n volum mult mai trziu, abia la 1900, ceea ce a diminuat considerabil efectul pozitiv pe care aceast adevrat capodoper ar fi putut s-l aib asupra literaturii romne n general, mai ales c notele de subsol ( autocomentariile) cinin preioase notie de teorie literar, de prozodie etc.
Despre poezie n sensul modern al termenului se poate vorbi abia cu generaia numit de G. Clinescu a clasicilor ntrziati ( Enache, Alecu i Nicolae Vcrescu, Costache Conachi, Gheorghe Asachi, Iancu Vcrescu) prin scrierile crora are loc un nceput de occidentalizare.
Pasul decisive este fcut de scriitorii generaiei de la 1848, care, ca i n cazul prozei i dramaturgiei, urmnd programul revistei Dacia literar ( 1840) vor pune bazele unei poezii originale, chiar dac nu ntmpltor detaat de modelele vestice, n care influene ale clasicismului se ntlnesc cu accentele nnoitoare ale romantismului, cum se ntmpl n compunerile nc stngace ale lui Vasile Crlova, n producia impresionant cantitativ, innd seama de epoc, a celui dinti poet profesionist de la noi,

-Grigore Alexandrescu, autor de fabule ( Cinele i celul, Boul i vielul, Vulpoiul predicator), de epistole i satire ( Satir. Duhului meu), de poezii de evocare istoric ( Adio. La trgovite, Umbra lui Mircea. La Cozia, Rsritul lunii. La Tismana).

La fel de productiv a fost i contemporanul su Dimitrie Bolintineanu, rmas n contiina posteritii mai ales cu Legende istorice.

Lor li se adaug, din Moldova, Ghe. Asachi, a crui compoziie Traian i Dochia ( 1840) a fost inclus de G. Clinescu ntre patru mituri nutrite din ce n ce mai mult de mediile literare, tinznd a deveni pilonii unei tradiii autohtone .

Epoca este dominat de statura lui Vasile Alecsandri, acel rege-al poeziei venic tnr i ferice, cum l caracteriza Mihai Eminescu n Epigonii, aezat de Titu Maiorescu n fruntea listei cu care se deschide studiul Direcia nou n poezia i proza romn ( 1871-1872). Ciclurile Doine i lcrmioare( 1853), Pasteluri, Legende, Ostaii notri ( 1878) ca i culegerea de Poesii populare ale romnilor( 1866) ndreptesc aprecierea mentorului Junimii.
Poet, poet n toat puterea cuvntului l considera Titu Maiorescu n 1872, dup ce publicase doar cteva poezii n revista Convorbiri literare, pe Mihai Eminescu. Expresia integrala a sufletului romnesc ( N. Iorga) sau Omul deplin al culturii romnesti( Constantin Noica), Eminescu este, cu toat opera sa de dimensiuni gigantice, n primul rnd poet, Poetul, cel care a mbogit infinit expresia poetic romneasc, ridicnd-o pe nebnuite trepte de expresivitate i de profunzime. Dintre marile teme ale liricii eminesciene amintim: dragostea, istoria i mitul, trecerea ireversibil a timpului, meditatia filosofic pe marginea condiiei omului, a creatorului, a poetului. Eminescianismul s-a impus ca un fel de a fi n poezia romneasc.
Cei care l-au urmat, cnd n-au fost simpli epigoni, au fcut eforturi considerabile s sparg tiparele impuse de poezia lui, nnoirea producndu-se, cum se ntmpla cu G. Cosbuc, att la nivel thematic, prin aducerea vieii satului n prim-planul creatiei poetice ( Balade i idile- 1893; Fire de tort- 1896), dar i prin impunerea unei formule lirice mai puin ntlnite pn la el, aa- numitul, lirism obiectiv, precum i prin preocuparea constant pentru inovatie n planul prozodiei. Un nnoitor, prin calitatea asumat de poeta vates , a fost i Octavian Goga, poetul ptimirii noastre, venind, ca i Cobuc, din nstrinatul Ardeal ( vol. Poezii- 1905, Ne cheam pmntul- 1909; Cntece fr ar-1916) .
Adversar declarat al lui Eminescu,Alexandru Macedonski(volume:Excelsior,Flori sacre,Poema rondelurilor)continua,pe de o parte,unele dintre temele majore ale poeziei eminesciene,mai ales in ciclul Noptilor(Noaptea de ianuarie,Noaptea de mai,Noaptea de noimbrie,Noaptea de decemvrie),dar adduce si o infuzie puternica de noutate,hotarat fiind sa revolutionize poezia ,prin recurgerea la tehnici poetice noi (armoniile imitative),la atitudini estetice tinand de programul noului curent literar care se impuse , deja , in Franta-simbolismul-pe care l-a teoretizat si l-a promovat,intr-o prima faza , prin revista sa Literatorul.
In confruntarea dintre modernism i tradiionalism ,caracteristica literaturii romane dintre cele doua razboaie mondiale , cel dintai se impune prin George Bacovia reprezentant de seam al simbolismului.Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu ; despre manierismul estetic definind atmosfera cunoscuta n istoria literara sub numele de bacovianism au vorbit toti marii critici. Atmosfera launtrica particulara este, cum spunea Eugen Lovinescu, deprimata de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitat ntr-un peisagiu de mahala de oras provincial, ntre cimitir si abator atmosfera de plumb n care pluteste obsesia mortii si a neantului . Gasim in opera lui George Bacovia (pseudonimul lui George Vasiliu) influente din E. Poe si din simbolismul francez : Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine prin atmosfera de nevroza, gustul pentru satanic, ideea mortii, cromatica si predilectia pentru muzica. G. Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de sfrsit de lume, al caldurilor toride, n care cadavrele intra n descompunere, al primaverilor iritante si nevrotice (Lacustra, Cuptor, Nervi de primavara, Decembrie). Cadrul este orasul de provincie, cu parcuri solitare, cu fanfare militare, cu cafenele sarace, cuprinse ntr-o realitate demoralizata . Alaturi de figurile proiectate pe acest fundal : copii si fecioare tuberculoase, o palida muncitoare, poetul insusi, ratacind fara sens, facnd gesturi absurde, devin personaje : toamna, somnul, plnsul, golul, frigul, tristetea, umezeala, raceala, nevroza, primavara .
Matematicianul Dan Barbilian , poetul Ion Barbu , a crui creaie strabate trei etape principale , corespunztoare ciclurilor parnasian, baladesc si oriental si ermetic, rmane creatorul unei poezii criptice , incifrate , esenializate.De partea cealalt, tradiionalitii se dovedesc extrem de ataai ideii de modernitate.Tudor Arghezi este un innoitor de necontestat al conceptului de poezie si al expresiei poetice , creator al unui univers poetic de o rar complexitate(volume:Cuvinte potrivite,Flori de mucigai,Versuri de seara). El a fost proclamat un nou Eminescu , socotit de unii cel mai mare poet de la cantreul Lucefarului.Aceast glorie tarzie si repede a avut un larg efect asupra liricii contemporane.
- La fel lucian Blaga , creator complex , filosof , poet , dramaturg , eseist , practica o poezie a misterului apropiinde-se de expresionism prin mijlocirea unui tradiionalism metafizic autohton: , cum spunea singur. ntaile versuri ale lui Lucian Blaga din Poemele luminii, au izbit mai ales prin imagine , fiindc , dei relativ terse , reduse la cateva propoziii frante intr-o aparenta versificaie , ele se condensau pe un singur punct , intr-o metafor. El pune urechea pe sol ca s aud inima pmantului;Ca s-l aud mai bine , mi-am lipit de glii urechea , ndoielnic si supus i e capabil de a se abstrage din timpul practic incat s perceap vibraiile eterale:Atata linite-i in jur de-mi pare c aud , cum se izbesc de geamuri razele de luna.
Orientrii traditionalist-autohtonist-ortodoxiste i aparin cu nuanele de rigoare , poeii Vasile Voiculesc , Ion Pillat , Adrian Maniu. La inceputul anilor `60 , pe fondul unui nceput de dezghe ideologic , se produce recuperarea parial a valorilor ocultate in deceniile dinainte i are loc o resurecie a poeziei , prin glasul unor tineri creatori precum Marin Sorescu sau Nichita Stnescu. Cel din urm s-a impus ca fiind unul dintre cei mai interesani i valoroi creatori de poezie modern; ca o recunoatere a valorii creaiei sale, i s-a conferit n 1975, la Viena, premiul Herder, iar n 1982, n Iugoslavia, premiul Cununa de Aur.
- Nichita Stnescu este mai interesat, mai emoionat de idee dect de sentiment. Calea care s-i satisfac nevoia de siguran ducea spre disciplinele riguroase ale spiritului, spre geometrie i fizic. Critica literar consider c de la Ion Barbu, poezia romneasc nu a mai cunoscut o asemenea capacitate de abstractizare ca n cazul lui Nichita Stnescu.
Poetul s-a situat ntr-o ascenden nobil: prin tendina de a ajunge pn la esena liricului, el se apropie de Eminescu i Blaga; prin fora inovaiei la nivelului limbajului artistic, se apropie de Arghezi; prin capacitatea de ncifrare a mesajului n formule de maxim abstractizare, se apropie de Ion Barbu.
Criticul Eugen Simion definete poezia lui Nichita Stnescu poezia poeziei. Stnescu nsui afirma: poezia nu este numai art, este nsi viaa, nsui sufletul vieii. De-a lungul ntregii sale creaii se disting ncercri de a defini concepia sa despre cunoatere prin art, despre echilibrul dintre coninutul i forma poeziei, despre relaia poetului cu cuvntul. Poezii pe aceast tem: Ars poetica, Arta poeziei, Arta poetic, Arta scrisului, Autoportret, Poezia, Poetul ca i soldatul, Cutarea tonului, Poetul, Tonul, Timbrul.
Nichita Stnescu demonteaz elementele artei, pe care le reaeaz dup o ordine proprie. n poemul Nod 33, poetul ncearc s lmureasc, s descifreze aceast ordine proprie: Am gndit un mod atta de dulce / De a izbi dou cuvinte / De parc iarba verde ar nflori / Iar florile s-ar ierbi..
Lui Nichita Stnescu si Marin Sorescu li se adaug aa numiii neoromantici cu accente expresioniste precum Ana Blandiana , Ion Gheorghe , Ioan Alexandru , Gheorghe Pitu. Ei sunt urmai indeaproape de moderniti ca Mircea Ivnescu , Emil Brumaru i postmoderniti precum cei din generatia optzecist- Mircea Crtrescu , Taian T.Coovei , Florin Iaru , Nichita Danilov , Alexandru Muina etc., generaiile poetice niruindu-se ca mrgelele p a , pana in cea mai apropiata actualitate , a anilor 2000.